Cu câteva luni înainte de începerea războiului din Ucraina…Ne-am dorit enorm de mult să vizităm Kiev. Fără să avem un motiv și fără să știm nimic nici despre oraș, ne-am ascultat chemarea și am luat două bilete de avion spre Ucraina. Cred că inima a fost cea care ne-a dus până în Kiev, și tot ea e cea care a hotărât să își lase o mică părticică din ea pe străzile pline de viață și istorie ale acestui oraș minunat. Iar când spun minunat, nu exagerez! Kiev a fost una dintre cele mai mari surprize din acești șase ani de călătorii, o bijuterie de oraș care stă ascunsă în umbra capitalelor din vestul Europei. Timp de 4 zile l-am luat la pas, ziua și noaptea. Ne-am plimbat prin centrul orașului, pe Maidan, prin parcuri și pe străzi care stau mărturie zecilor de ani de comunism. Am vizitat biserici care ne-au lăsat fără cuvinte și am stat timp de 5 minute pe scările rulante că să ajungem în cea mai adâncă stație de metrou din lume. Și am văzut-o pe a lor Lady Liberty, cum veghează asupra orașului. Am mâncat borș și pui Kiev și ne-am reufigiant de frig în restaurantele și cafenelele lor super super cool. În 4 zile reci am descoperit un oraș care ne-a mers direct la suflet, am descoperit una dintre cele mai frumoase capitale din Europa...
Prezent…
Am visat că ne plimbam din nou prin Kiev, undeva în jurul pieței Maidan, iar când m-am trezit am simit un gol în stomac care avea să anunțe un tsunami de nostalgie. Imediat am luat telefonul și am început să mă uit la fotografii, să retrăiesc în mintea mea fiecare moment, toată hoinăreală noastră din Kiev, să vizualizez fiecare stradă pe care ne-am plimbat. În mintea mea, totul părea atât de real și exact, încât am avut impresia că pe retină se proiectează un film. Un film pe care vreau să vi-l prezint…
Am vizitat Kiev cu câteva luni înainte de începerea războiului, într-o perioadă rece, în care nimic și nimeni nu prevestea ceea ce avea să se întâmple. Eram pe străzile din Kiev și ne spuneam în continuu: ”ce bine că suntem aici”, ”cât de frumos e orașul asta!”, ”m-am îndrăgostit”, ”sigur mai venim în Ucraina”. Ne uitam în jurul nostru și vedeam clădiri frumoase, dar și blocuri construite in perioada comunista. Vedeam oameni relaxați care mâncau înghețată sau perepichka (langoș cu cârnați), vedeam cafenele și restaurante pline, lumini și viață. În fiecare zi am văzut un alt loc din Kiev și în fiecare zi ne întrebam oare de ce nu am vizitat acest oraș până acum. Probabil din cauză ca fiecare lucru se întâmplă la momentul lui...
Incepuseum să scriu acest articol la scurt timp după ce ne-a întors din Ucraina. Din diverse motive, nu am reușit să îl termin și nici să îl public, iar după evenimentele din ultimele luni, nu am simțit că ar fi momentul. Prea multe, în această situație nu ar fi de spus, cuvintele de multe ori nu își au rostul, deși au puterea de a aduce zâmbete sau de a schimba ceva. Și cum fiecare lucru și fiecare cuvânt trebuie spus atunci când simțim că e momentul, îmi doresc să las aici o mică parte din ceea ce Kiev a fost (încă este), o bucată din sufletul lui, o amintire a unui oraș în care mi-am dorit să mă pierd, pe care l-am simțit și trăit și în care mi-am lăsat o mică parte din sufletul meu, cu speranta că o să mă întorc la un moment dat acolo. Și poate va fi nevoie de ani că să ne reîntâlnim sau că rănile și urmele să se vindece, dar în orchii mei Kiev a fost și va fi un oraș minunat!
Aminitirea unui oras minunat, Kiev! (in imagini)
Aminitirea unui oras minunat, Kiev! (in imagini)
Nu știu câți ani vor trece până când voi revizita Kiev sau Ucraina. Și nici nu pot să îmi imaginez urmele pe care războiul le-a lăsat până acum asupra locurilor și mai ales asupra oamenilor. Dar de dragul momentelor frumoase pe care Kiev mi le-a oferit (au fost ele și momente urâte pe care le dăm uitării), am scos din sertarul meu cu amintiri fotografiile mele preferate din cea mai frumoasă capitală est-europeană.
Răscolim prin amintiri?