Jurnal de America | Ziua 2 - New York in 20km

Exact asa cum ne asteptam, azi ne-am trezit cu noaptea-n cap, cum s-ar spune. Am asteptat sa se faca lumina si am pornit spre statia de tren din Linden. Din acest mic orasel din New Jersey, faci cam o ora cu trenul, platesti 8,50 dolari si astepti sa ajungi la Penn Station…chiar in Manhattan. Am fost atat de entuziasmati azi dimineata incat am avut impresia ca am stat jumatate de viata in tren.

E imposibil ca Manhattan sa nu te impresioneze. Si sa te copleseasca. Tin minte ca in prima dimineata petrecuta in New York, ne-am trezit inainte de ora 4:00 si, vara fiind, am luat orasul la pas chiar de la primele ore ale diminetii. In slalomul pe care il faceam printre oameni, cu ochii mai mult pe sus, decat la proprii pasi, ne simteam atat de mici si neinsemnati, precum nistre furnici. Eram doi oameni ametiti de ceea ce vedeam si de energia locului. Coplesiti in adevaratul sens al cuvantului.

Tot atunci, ne-am dat seama ca nu exista clisee in ceea ce priveste New Yorkul, ca e exact asa cum se zice. Si ca, mai presus de toate, fara sa ignoram fumusetile lui, New York e o stare, un sentiment, o energie. Iar tocmai pentru aceasta energie am revenit.

Am asteptat cu nerabdare sa ajungem in NY, sa iesim de la metrou si sa ne lovim de zgarie norii. Sa mergem in Bryant Park – locul meu preferat din NY, in Times Square si Central Park, la Rockefeller Plaza si pe Fifth Avenue. Am asteptat cu nerabdare sa ne pierdem prin Chinatown si Little Italy. Insa cel mai mult ne-am dorit sa incheiem si sa incepem anul in locul pe care il vedeam doar la TV.

In ziua cu numarul 2 am luat Manhattanul la pas. Am inceput in Penn Station cu un mic dejun bun, la doar 7 dolari (un pret excelent pentru NY), am continuat pe 7th Avenue, spre Times Square. Acolo se fac pregatirile pentru Drop the Ball (la care sper sa asistam). Mai apoi am mers spre Bryant Park, care e transformat intr-un targ de craciun super cochet, si spre Central Park, dar cu o oprire la bradul de Craciun din Rockeffeler Plaza. Acolo am gasit un brad imens, multi oameni si un patinoar care e mult mai mic decat pare in filme. Am vrut sa mergem pe urmele lui Kevin, pana la hotel Plaza, dar nu l-am putut admira deorece e in renovare. In schimb, ne-am plimbat mult prin Central Park, printre oameni si veverite. A fost o zi incarcata…

20 km in zeci de mii de pasi, facuti cu emotie, zambete, lacrimi in ochi si cu bucuria de a fi aici-acum. Totul pare un vis, iar printre „uite!” si „wow, ce tare!”, ma ciupesc ca sa ma conving ca ceea ce traiesc e pura realitate.