Ne-am tot gândit și răzgândit cu privire la vizitarea Marocului. O parte din noi își dorea să mergem acolo, să ne pierdem prin medina, printre tarabele cu eșarfe și alte nebunii colorate, pe străzile de piatră/pământ, pe lângă casele mici și colorate în roșu, dar mereu partea îngrozită de tot ceea ce citise despre Marrakech câștiga, detașat! Toate până când, într-o zi, am găsit niște bilete de avion atât de ieftine încât nu ne-am putut abține să nu le luăm. Iar, de acolo a început pregătirea călătoriei în Marrakech, Maroc.
Trebuie să recunosc că am avut multe prejudecăți despre acest oraș, prejudecăți care m-au ținut departe de el timp de doi ani. Citisem multe, foarte multe despre Marrakech și despre localnici, lucruri negative, care ne-au făcut să facem un pas înapoi de fiecare dată. Ca niciodată, m-am lăsat atât de mult influențată de ceea ce citisem pe internet încât am plecat convinsă că nu o să îmi placă nici orașul, nici oamenii. Ba mai mult, atunci când ne-am luat biletele de avion (pe care am plătit 23 euro dus-întors) am vrut să stăm o săptămână, dar în secunda următoare mi-am adus aminte de unele povești și am hotărât că vom sta doar un weekend.
Am judecat un loc și am pus o etichetă pe nedrept, iar de lucrul acestă nu sunt foarte mândră. Marrakech s-a dovedit exact a fi opusul a ceea ce ne așteptăm să fie: un oraș atât de viu, o nebunie de culori, arome și zgomote ce te învăluie la fiecare pas. Pentru că orașul asta a reușit să mă impresioneze și să mă cucerască, m-am gândit să va povestesc un pic despre experiențele noastre, făcând o comparație cu tot ceea ce am citit negativ pe internet.
Marrakech – de la ridauri liniștite la nebunia din Jemaa el Fna
Cu o tonă de gânduri și frici am pornit spre Marrakech. Am citit mult despre oraș, oameni și obiceiuri în ideea în care, ziceam eu, o să fiu pregatită pentru orice. Eram pregatită ca oamenii să tragă de mine și să mă bage în magazinele lor, eram și mai pregătită de priviri urâte îndreptate spre noi, turiștii, și de un comportament mai urât din parte localnicilor. Să mai spun că am plecat cu mintea setată pe faptul că localnicii vor încerca să ne dea multe țepe? Nu, nu e cazul pentru că eu m-am gândit la toate. Aveam mintea plină de scenarii.
În toată avalanșa asta de gânduri, aveam și o pretenție: un riad drăguț și liniștit în inima Medinei. Așa am găsit o frumusețe de riad, pe nume riad Mouna, care ne-a găzduit timp de trei nopți. Acolo, parca eram într-o altă lume, departe de toata forfota și gălăgia de pe străzile medinei.
Riadul (s-ar traduce „grădină”) este hotelul tradițional marocan, care va face ca șederea ta în Maroc să fie și mai specială, și mai plăcută.
În riad am avut parte de liniște și de nopți friguroase, în ciuda aerului condiționat setat pe 30 grade. Încă din prima seară ne-am dat seama că iernile sunt destul de reci în Maroc, iar noi eram total nepregătiți pentru asemenea temperaturi.
Medina e o nebunie, un labirint de străzi înguste, pline de magazine cu de toate, cu munți de mirodenii sau dulciuri cu multa miere, pălării de paie sau haine colorate. E o agitație pe care greu pot să o descriu în cuvinte. Oamenii aleargă dintr-o parte în alta, scuterele și bicicletele fac slalom printe oameni, iar pe ici pe acolo mai vezi câte un măgăruș care trage după el o căruță lată cât strada. Străzile vechi ale medinei îți solicită toate simțurile și îți oferă experiențe senzoriale.
Cireașa de pe tort e piața Jemma el Fna, locul în care se adună toată lumea, cu mic, cu mare. În timpul zilei, în piața găsești de toate: ulei de argan, fructe proaspete, mirodenii, mentă, localnice care sunt gata să îți facă tatuaje cu henna, și chiar serpi. E o nebunie tare zgomotoasă și colorată!
Seara, în schimb, sunt instalate tarabele și grătarele cu mâncare, astfel că Jemma el Fna se transformă într-un food court uriaș unde găsești frigărui, tajine, fel și fel de salate sau specialitați și mai tradiționale (cap de oaie sau melci).
Citisem că în Jemaa el Fna se întâmplă toate nebuniile, că oamenii o să îți ceară bani pentru orice, chiar și pentru o simplă poza, si că trebuie să îți păzești bine buzunarele (lucru pe care trebuie să îl faci oriunde). Intr-adevăr piața e un haos absolut, dar e și locul care îți oferă o experiență. A fost extrem de plăcut să ne pierdem printre localnici, să simțim energia locului sau să privim apusul de la una dintre terasele din jurul pieței (în cazul nostru, Cafe de France). În Jemaa el Fna bate inima orașului.
Taximetriști, vânzători și un bazar colorat
Auzisem de la alți călători că taximetriștii au ca hobby principal păcălirea turiștilor, iar noi, ca să evităm acest lucru, ne-am rezervat transferul de la aeropot la hotel prin intermediul celor de la riad. Ei bine, pentru șase km am plătit 15 euro/două persoane, o sumă enorm de mare. Ulterior, după ce ne-am dat seama cum merg lucrurile, am hotărât să mergem cu taxi la aeroport (aflasem că tariful standard este de 70 dirhami (cca. 7 euro), dar ne așteptam să plătim mult mai mult.
Eram pe o stradă din centrul nou al orașului, din cartierul Semlalia, și eram în căutarea unui taxi. Pentru că nu găseam nicio stație de taxi, ne-am gândit să întrebăm doi polițiști dacă pot să ne îndrume spre o stație. Polițiștii, super de treabă, opresc primul taxi și îi spun șoferului să ne ducă până la aeroport, fără să țină cont că în mașina mai era un alt client. Eu, panicată din fire, înainte să mă urc în mașina îl intreb pe șofer cât ne ia până la aeroport, iar el ne spune 70 dirhami, tarfiul standard.
Legat de taximetriști, nu știu în ce categorie să îi bag. Cert este că în Marrakech totul se negociază, inclusiv cursele cu taxi. În medie, pentru 3-4 km am plătit 50 dirhami (5 euro), după negocieri intense și pline de umor pe alocuri. Morala: nu oferi cât ți se cere, negociază!
Medina e plina de tarabe și magazine cu de toate: de la eșarfe, obiecte de iluminat și vase pentru tajine, pana la haine contrafăcute, pălării sau genți de paie. Aveam experiența bazarelor din Istanbul și Dubai și ne aștepam ca oamenii să tragă de noi, să ne facă să cumpărăm orice, un kg de sofran sau un covor. De asemenea, știam ca totul se negociază, ca e o tradiție la care marocanii țin foarte mult, astfel că ma așteptam ca oamenii să ne ceară sume mai mari, ca mai apoi noi să negociem. Și am negociat! Și m-am distrat enorm de mult făcând asta! A fost chiar amuzant să negociez cu vânzătorii și cu taximetriștii, iar ei chiar păreau că se bucură de moment. Sincer, parea mai degrabă o scenă de film, decât realitatea. Oircum, am ras, am glumit cu ei și ne-am distrat…m-am distrat, pentru că Sebi părea mai degraba rușinat de situație. :))
După trei zile în care ne-am plimbat prin bazare, am constatat cu plăcere că nimeni nu m-a băgat cu forța în magazin, nimeni nu s-a uitat urât la mine dacă am făcut o poza magazinului sau dacă nu am cumpărat ceva (contrar a tot ceea ce am trait în Dubai). Ca o concluzie, marocanii sunt extrem de deschiși, zâmbareti și vorbăreți cu turișitii. Si intr-adevar, oamenii ne-au surprins placut!
Grădini și palate
Marrakech este cunocut drept orașul roșu, dar și drept orașul grădinilor. Într-o țară atât de arida/deșertică, grădinile interioare sunt adevărate oaze de liniște și racoare, sunt guri de aer proaspăt. În oraș există o grămadă de grădini în care te poți relaxa, însă cele mai importante și renumite sunt Jardin Secret, Jardin Majorelle și Menara. Odată ce ai pătruns în aceste grădini, ai impresia că ești în cu totul altă lume. Atmosfera este una mai puțin apăsătore, iar în locul zgomotului generat de scutere vei auzi păsărele ciripind. E o atmosferă divină!
Dintre toate, Jardin Majorelle este cea mai faimoasă și cea mai aglomerată, fiind o atracție turistică de top. Deși grupurile de turișiti îi fură un pic din farmec, gradina care l-a cucerit pe Yves Saint Lauren merită să fie vizitată. La polul opus, Jardin Secret nu e atât de căutată în rândul turiștilor, și drept consecință este mult mai liniștită.
Iubesc palatele din țările arabe, ador arhitectura acestora și modul în care sunt decorate, motiv pentru care Palatul Bahia a fost cap de lista. Deși nu pot spune că m-a impresionat (Palatul Topkapi din Istanbul e pus pe un piedestal), Bahia are o frumusețe aparte care te introduce un pic în istoria Marocului. Situat în inima medinei, palatul Bahia este o bijuterie arhitecturală în stil marocan, construită în secolul 19 la cererea lui Ahmed bin Musa. Palatul a fost denumit dupa una dintre soțiile acestuia, Bahia („cea frumoasă”, în traducere).
Ceai de mentă, dulciuri marocane si un restaurant libanez
Au trecut ani de când nu am mai băut ceai de mentă pentru că nu a fost niciodată preferatul meu, ba chiar mai mult, nici nu îmi place menta. Știind că ceaiul de mentă e un fel de băutură națională în Maroc, am considerat că e obligatoriu să beau măcăr un pahar de ceai, chiar dacă eram convinsă că nu o să fie o băutură pe care o să o îndrăgesc. Până la urmă, în cele trei zile petrecute în Marrakech am băut în jur de 10 pahare de ceai de mentă și chiar mi-am cumpărat două pungi de mentă uscată pentru acasă. La fel ca ceaiul de mere din Turcia, și ceaiul de mentă marocană m-a cucerit.
În Istanbul m-am îndrăgostit de baclavale și de toate prăjiturile pline de miere și nuci/fistic, iar în Marrakech am descoperit această tarabă care vinde zeci de sortimente de prajiturele extrem de dulci și super delicioase. Printre cele mai renumite arome se regăsesc: curmalele, cocosul, fisticul, nucile, apă de trandafiri și mierea. Dintre toate, îți recomandăm să încerci chebakya, un aluat prăjit învelit în miere și apă de trandafiri.
Întâmplător, în timp ce căutam restaurante pe internet, am descoperit restaurantul Naranj, locul în care urma să mâncăm în fiecare zi. Iubesc mâncare libaneză, iar Naranj e exact ceea ce avem nevoie: un restaurant micuț, de familie, care oferă mâncare libaneză delicioasă. Ne-a plăcut extrem de mult!
Deși ne place să încercăm preparate cât mai tradiționale, parcă nu am găsit curajul necesar de a mânca cap de oaie sau melci, astfel că ne-am mulțumită cu niște frigărui din piața Jemaa el Fna. După lăsarea serii, în piață vei găsi o grămadă de tarabe cu mâncare, dar nu putem spune că recomandăm acest loc din inima. Noi am luat 5 frigăuri pe care am plătit 7.5 euro, foarte mult dacă luăm în considerare raportul calitate-cantitate-preț.
Cum sunt localnicii?
Cele mai multe lucruri rele le-am citit despre oameni. Citisem că sunt răi cu turiștii, că se uită urât, că te vor opri să îți ceară bani sau dacă te vor vedea dezorientat, te vor îndruma în direcția greșită ca mai apoi să îți ceară bani. Mi-a fost extrem de frică de oameni și de reacțiile lor, motiv pentru care am lăsat aparatul de fotografiat acasă. Citind că localnicii sunt agresivi când văd aparate foto, în prima zi am făcut poze în grabă, din mers, încercând să nu atrag atenția. După prima zi, mi-am dat seama că oamenii nu sunt chiar așa de reticenți și agresivi dacă le respecți intimitatea (dacă nu le bagi aparatul în ochi) și am continuat să fac fotografii, în liniste și mai cu timp. Și am făcut multe poze, la oameni, magazine, străzi și clădiri. Mereu incerc sa respect spatiul personal si sa nu ii invadez pe oameni nici macar cu obiectivul aparatului de fotografiat. E drept sa in Marrakech am fost si mai atenta la acest lucru, dar pana la urma am reusit sa ma relaxez si sa ma bucur de loc. Oamenii s-au dovedit a fi tare draguti, iar contrat asteptarilor mele sau a ceea ce am citit si auzit in online, marocanii au fost extrem de deschisi , opusul a tot ceea ce citisem pe internet. Dovada clara ca nu poti crede si generaliza tot ceea ce citesti online si ca pe cat de multi calatori exista, pe atat de multe experiente si pareri diferite.
Cumva, în capul meu, aveam câteva scenarii legate de țările arabe, câteva prejudecăți care, din nou, ne-au ținut departe de Iordania, Egipt, Maroc, Iran, etc, iar pe baza a tot ceea ce citisem despre marocani, mă așteptăm să nu fim primiți cu brațele deschise. Până la urmă, mi-a dat sema că atunci când depăsești unele limite, renunți la prejudecăți, esti deschis la nou și respecți cultura și obiceiurile țării pe care le vizitezi, descoperi niște oameni frumoși și primitori.
Maroc este o țară musulmană și oricât de deschis turiștilor este Marrakech, tradițiile și obiceiurile oamenilor nu se schimbă. Eu mi-am făcut temele și am încercat pe cât posibil să respect câteva reguli de vestimentație ( pantaloni sau fustă lungă, umeri acoperiți) și am încercat pe cât posibil ca eu și Sebi să nu dăm prea multe semne de afecțiune în public (ținut de mână, pupat, etc). În acest fel, nu am atras priviri ciudate și nici nu a fluierat nimeni după mine (așa cum am auzit la alte călătoare).
Nu vreau să generalizez pentru că există oameni, și oameni; experiențe, și experiențe, dar localnicii pe care noi i-am intâlnit nu au fost răi sau foarte agasanți, asa cum se spune despre ei
Marrakech ne-a oferit o experiență magică, e locul în care noul și vechiul formează un mix fascinant, în care grădinile și riadurile te transpun într-un cu totul altă lume, iar agitația și zgomotul de pe străzile din medina nu fac decât să îi dea viață și culoare orașului. Marrakech a fost o adevărată surpriză. Mi-a plăcut și m-am simțit atât de bine încât îmi doresc să mai revin în Maroc. Știu că m-am lungit cu povestea destul de mult, dar sper că articolul meu să îți transmită măcar o părticică din frumusețea și energia orașului și să îți ofere o altă perspectivă.
Citeste si:
Cat de colorat pare totul acolo!! 💕💕 Sper sa treacă mai repede nebunia asta cu virusul și sa ajung și eu.
Prima poza este absolut geniala xD
Cand ma gandesc la Marrakech, imi vine in minte culori vii, peisaje frumoase, preparate culinare diferite de cultura noastra.
Articolele tale sunt perfecte pentru perioada de izolare. Avem parte de evadări minunate.
Wow, ce locuri frumoasa ai avut ocazia sa vizitezi. Îmi plac orașele, tarile vesele, colorate și animate. Te binedispun. Pleci acasă cu un vibe bun.
O adevarata explozie de culoare, cat mi-ar placea sa ajung si eu acolo.
Este un loc deosebit! Si noi planuiam sa mergem in vara asta in Marrakech… Din pacate nu cred ca putem ajunge 🙁
Ce frumos! Si eu imi doresc sa vizitez locatia, pare superb, atatea culori splendide in zare.
Doamne ce locuri superbe ne-ai prezentat! Culoare, culoare și din nou culoare.
O lume a contrastelor, a diversității și culorilor.
Am citit articolul și l-am completat cu tot ce mi-au povestit copiii mei care au fost în Marrakesh. Mi-ar plăcea să ajung, sper să reușesc.
Mulțumesc!
Doamne, cum arata peisajele, mancarea, totul! Si cata culoare! Mi-ar placea mult sa am sansa de a vizita candva…
Și eu citisem o mulțime de lucruri negative despre Maroc, dar cu toate astea tot îmi doresc să îl vizitez!
Ce frumos ! Ca de obicei un articol plin de informatii utile si fotografii minunate !
Grădinile și palatele aș vrea să le vizitez!
E frumos că ai reușit să te plimbi în multe locuri!
multa culoare, gradinile imi imaginez ca sunt superbe! mi-ar placea sa vad totul, desi prefer alte destinatii!
Ar fi un vis implinit sa ajung in Maroc, macar o data in viata. Cred ca a fost senzational, se vede si din fotografii.
Mi-ai facut dor sa ies afara in aer, abia astept sa treaca virusul asta.
Wow, chiar arata superb Marraketch-ul!! Plin de culoare si diversitate!! Gradinile mi se par fabuloase, m-as pierde pe acolo admirand fiecare colt!
Postarea ta vine ca un balsam in momentele astea. As vrea sa vizitez si eu gradinile astea. 🙂
You are suuuper lucky! Ar fi un vis îndeplinit să ajung și eu acolo cât de curând. ❤️
Wow, chiar e superb! Aș vrea să vizitez cu prietenul meu la grădinile astea! Aș vrea să faci un articol și despre Canada! 🙂
[…] patru luni au trecut atât de repede încât eu încă mai am impresia că doar ce ne-am întors din Maroc. La vremea aia nici nu ne gândeam că Marrakech va fi ultima destinație în care vom ajunge, ba […]
[…] Despre toate prejudecățile pe care le-am avut, dar și despre cât de mult ne-a plăcut acest oraș, am scris aici. […]
[…] Marrakech Marrakech Marrakech Marrakech – culoare, haos și grădini (+câteva impresii despre Marrakech) […]
Foarte frumos. Ati facut gen un city break in Marrakech sau ati colindat si prin tara spre Fes etc?
A fost doar un city break, din pacate. Am plecat de acasa cu multe prejudecati despre Maroc, majoritatea fondate pe baza a tot ceea ce am citit in online (Maroc nu prea e laudat) si pe spusele prietenilor, si ne-a cam fost teama sa ne planificam o vacanta mai mare. Initial ne doream sa stam o saptamana, sa vizitam mai multe orase, dar ne-am rezumat la un city break.
Aeroportul Menara are birou de Check-in Wizz? Zbor din Malpensa Milano și la revenire nu pot face Check-in online. Nu știu în ce aeroport trebuie să ajung la ghișeu pentru a ridica cartea de îmbarcare Marrakesh – Milano.
Noi am mers la biroul de check-in din aeroport. Aveam check-in-ul online, dar trebuia sa avem biletele printate.