Merită să mergi în vacanță în Albania? – câteva opinii sincere

În Albania am vrut să mergem pentru prima dată anul trecut. Aveam în plan un city break de doar 2 zile în Tirana, dar în stilul caracteristic anului trecut, această călătorie a fost anulată. La vremea aceea nu aveam în plan să explorăm Albania, nu știam multe despre ea și credeam că nu vom găsi mare lucru acolo. În fond, Albania nu se bucură de atât de multă promovare turistică precum se bucură vecinele ei, Grecia și Croația. Adevărul e că nu făcusem o prioritate din a vizita această țară sau de a face sacrificiile necesare (bătăi de cap cu teste și formulare și documente extra) pentru a călători în partea aceea a continentului, fie cu avionul – la un moment dat se găseau bilete scumpe, fie cu mașina personală. Pur și simplu, Albania ni se părea o destinație greu accesibilă, chiar dacă e doar la o aruncătură de băț de Corfu și la câteva ore de mers cu barca de Italia.

Călătoriile anului 2020 ne-au învățat trei lucruri importante: să fim mai spontani și să nu ne mai făcem planuri de călătorie, să fim flexibili – dacă o vacanță se anulează, ne orientăm spre alte destinații, și să ne adaptăm la un nou stil de călătorit, unul cu ceva mai multe bătăi de cap. Cu expriențele anului trecut, parcă nu am mai fost la fel de supărată și mâhnită pe situație atunci când vacanța noastră în Spania s-a anulat. Ca să fac un scurt rezumat, trebuia să facem un super tur al Spaniei (Barcelona, tara Bascilor, Valencia și împrejurimile ei), dar cum Franța cere test PCR negativ (și) pentru tranzitul cu mașina persoanală, am fost nevoiți să anulăm totul cu doar 48 de ore inainte. Poate am fost un pic supărată, dar oboseala și stresul pe care mi le-a produs toată documentarea pentru această călătorie au fost mult mai mari.

Când o vacanță e anulată, o alta se zărește la orizont….

Cu vacanța din Spania anulată, am început să luăm la puricat internetul în căutarea unor destinații care să nu aibă prea multe restricții pentru turiști, doar-doar găsim și noi un loc în care să evadăm. Lista, exact așa cum ne așteptam, e limitată, puține fiind țările care acceptă turiști fără test și fără carantină. Dar cap de listă pe toate site-urile era chiar Albania, una dintre destinatinațiile în care nu am reușit să ajungem anul trecut. Am căutat informații, am văzut că Albania primește turiști, că nu există restricții de călătorie ( fără test, fără carantină), am găsit niște bilete acceptabile ca pret, cu plecare din Milano, ne-am dat seama că ne trebuie un test antigen sau PCR pentru a călători înapoi în Italia și că avem nevoie de o clinică la care ne putem face aceste teste. Aproximativ 20 click-uri mai târziu, un mesaj către un laborator din Tirana și un apel telefonic la un alt laborator, am găsit clinica la care urma să ne facem testele, am cumpărat biletele spre Albania și am început să ne pregătim pentru prima noastră aventură prin Balcani.

Aveam totul planificat. Două bilete de avion pe ruta Milano – Tirana – Milano, patru zile pentru explorat cât mai mult, o noapte la un hotel super dragut din centrul Tiranei, o mașină închiriată pentru 24 ore, o programare la o clinică și mult entuziasm ținut în frâu (știți voi vorba romanească cu ciorba și iaurtul).

Oare merită să mergem în Albania?

În toata perioada asta, am încercat să ne ținem departe de momentul acela în care alegem destinațiile cu scopul de a pleca undeva, oriunde. Noi nu călătorim așa, ci mergem în locuri în care ne dorim cu adevărat să mergem, locuri pe care vrem cu adevărat să le explorăm, nu mergem doar pentru că e o destinație cool, pentru că așa zice cineva sau pentru a ne afla în treaba. Suntem extrem de selectivi atunci când vine vorba de locuri și oameni. :)) Iar atunci când am luat bilete spre Albania, nu eram convinsă că o să găsim ceva pe placul nostru. Ne doream să mergem, cum ne dorim să explorăm toate țările din Balcani, dar trăiam cu impresia că Albania nu are prea multe de oferit și că nu o să merite să mergem până acolo. Spre rușinea mea, am judecat Albania dupa copertă, după niște preconcepții care nu aveau o bază solidă. Auzisem de la prieteni că Albania are o zonă de coastă superbă și plaje fantastice, dar noi nu suntem nebuni după statul la plajă all day long, astfel că nici nu aveam în plan să străbatem toată țara pentru a ajunge în Ksmail sau Sarande – localități despre care se mai vorbește în online. Noi știam că vom merge în Tirana, oraș pe care toată lumea îl evită și despre care nu am auźit nimic bun de la cei care l-au vizitat.

Am plecat de acasă cu așteptări mici, cu prea puțina documentare în privința a ceea ce poți face și vedea în Albania, cu un oarecare plan în minte și cu întrebarea: Oare chiar merită să mergem în Albania?

Răspunsul, fără dacă și parcă și alte ocolișuri, este da! A meritat să mergem în Albania, iar contrar aparențelor, vacanța în Albania a devenit una dintre preferatele mele.

Am călătorit în felul în care o faceam inainte de… (știti voi ce)

.Am aterizat în Tirana puțin înainte de ora 12:00, după o noapte cu peripeții. Am mers direct la hotel, am dormit câteva ore, iar mai spre seară am ieșit la explorat. Vremea era rea (dacă eram în Londra nu ar fi fost o problemă), ploua și era mai frig decât credeam că o să fie. Am mers direct în inima orașului, în Skanderbeg Square. Ajunși acolo, am găsit o piață imensa, înconjurată de clădiri în construcție, Tirana fiind un întreg șantier, și de o atmosferă gri, tristă. În mintea mea îmi spuneam: “asta e tot?”. Nu eram dezamăgita pentru că mă așteptam la un oraș gri, cum e Bucureștiul nostru prin ianuarie.

Ne-am plimbat cât ne-am plimbat prin jurul pieței, am mâncat un gyros și ne-am cumpărat ciocolată kiss (pentru cunoscători) de la o tarabă din centru. Ei încă au tarabe cu de toate, așa cum existau și la noi. Mai apoi, a început să ploua atât de tare, încât am fugit la hotel.

După prima seara, Tirana nu părea prea ofertantă sau interesantă.

A doua zi a început aventura noastră prin Albania. Cu rucsacul în spate, am pornit spre o stație din centru orașului – nu știam ce stație căutam :))), de unde urma să luăm autobusul spre Durres. Deși era mai simplu să închiriem o mașină, am ales varianta ieftină și complicată…doar ne doream aventură. Așa cum am mai spus, internetul nu abundă în informații despre Albania, în special despre transportul în comun. Găsisem o jumătate de informație legată de modul în care poți ajunge în Durres, ne-am agățat de ea, iar mai departe ne-am descurcat singuri.

Cum soarele își arătase fața, Tirana deja prindea culoare. Străzile erau animate, clădirile parcă deveniseră mai interesante, atmosfera era cu totul și cu totul alta. Și noi aveam altă energie.

Mergând spre prima stație de autobus, ne gândeam că sigur vom găsi un program al autobuselor care trec prin acea stație. Noi știam capătul de linie, direcția în care trebuie să meargă autobusul, dar nu știam la ce stație să coborâm, de unde pleacă autobsul sau de unde ne cumpăăam bilet. În naivitatea mea, speram că Google Maps, prietenul de nădejde al călătorilor, ne vă arăta ruta și ne vă spune ce și cum se face (așa cum iți arată în alte locuri). Atâta doar că abia găsești informație la fața locului, da-păi pe internet.

Dar am ajuns în stație, singurii turiști, și am așteptat să vină un autobus. Până să ne dăm seama ce se întâmplă, oprește un autobus undeva pe banda a doua, lumea se înghesuie să urce în autobus, în timp ce un bătrân striga din toți plămâni “Instituti”. Ăla era autobusul nostru, iar noi nu aveam bilet! Urcăm în autobus fără bilet, câteodată e bine să faci pe prostul, și așteptam să ajungem la destinație. Care destinație? “Dogana”, asta era tot ce știam. A venit acel bătrânel simpatic, ne-a dat bilete (un bilet costă 0,40 lek), l-am întrebat la ce staie trebuie să coborâm pentru autogară, iar el a plecat. Eram singurii turiști într-un autobus fără aer condiționat, plin de oameni care nu vorbeau engleză. Timp de 5-7 stații, la absolut fiecare oprire, îl trăgeam de mână pe bătrân și îl întrebam dacă asta e stația noastră, asta după ce am ziz cuvintele magice “bus Durres”. Ne-a făcut semn când să coborâm. Iar mai departe am luat autobusul spre Durres.

Albanezii sunt niște oameni tare faini, veseli, mândri de țara lor și bucuroși atunci când văd turiști.


Durres a fost o mașină a timpului care m-a dus direct în anii 2005, la Constanta. Mulți oameni ne-au spus că Albania e Romania anilor 90, iar când am ajuns în Durres le-am dat dreptate. Daca în Tirana acest lucru nu era atât de evident, în Durres am călătorit în timp. Și mi-a plăcut la nebunie lucrul asta! În esență, Durres e un oraș port care deține 6 km de plaja cu nisip fin (din păcate noi nu prea ne-am bucurat de ea) și un centru vechi extrem de animat. Spre deosbire de Tirana, Durres e un pic mai murdar și are mai mulți cerșetori, dar privirile mele erau acaparate de palmieri și de clădirile frumoase din centru.

Sâmbăta am luat Tirana la pas, străduță cu străduță. Sebi a reușit să mergă la tuns, unde a descoperit un lucru interesant despre Albania (trebuie să citești acest aricol), am ajuns într-un vechi bazar otoman, complet modernizat, am urmărit un meci de fotbal la o terasă, și am mâncat mici, brânză și cârnați la grătar. Am văzut o alta față a Tiranei, iar contrar a ceea ce credeam în prima zi, Tirana ne-a cucerit.

Tirana e un oraș super cool!

Ultima zi a fost rezervată pentru o excursie de o zi în Berat. Auzisem foarte multe lucruri frumoase despre acest oraș, mulți oameni sustinând că ar fi cel mai frumos oraș din Albania. Noi știam că e centru Unesco și că e unul dintre cele mai bine păstrate orașe otomane. Deși mersul cu autobusul până acolo ar fi fost interesant, am hotărât să ne închiriem o mașină – am primit o frumoasă Dacie – și să conducem cei 130 km până în centrul Albaniei. Cei 130 km au fost parcurși în 2 ore, pe drumuri de sat (că așa a vrut Google Mpas), iar după două ore de condus, cu puțin timp înainte de a ajunge în centru orașului, ne-am rătăcit într-o mahala, pe niște drumuri care nu existau pe hartă. Din păcate, am fost prea stresați încât să fac poze acolo.

În schimb, Berat e un muzeu în aer liber. Acolo, casele sunt agățate pe stănci, una deasupra celeilalte, fiecare casă având propria sa poveste. De pe malul răului Osum, răul care desparte cele două cartiere ale centrului, poți admira casele albe și poți înțelege cu adevărat de ce Berat este denumit și orașul celor 1000 ferestre. Fiind în centrul țării, Berat e un loc destul de arid. Cele 32 de grade din ziua respectivă se simțeau că 40, iar din cauza aceasta plimbarea noastră prin oraș nu a durat mai mult de două ore. Dar am fost extrem de bucuroși pentru că am resuit să ajungem acolo și pentru că ne-a rămas suficent timp să luam pentru ultima data pulsul Tiranei.

În Albania am călătorit așa cum o făceam odată, în stilul caracteristic nou. Ne-am pierdut printre localnici, am călătorit fară griji, ne-am bucurat de fiecare secunda, ne-am aventurat pe tot felul de drumuri. Călătoria asta ne-a adus aminte de anii de dinainte de 2020, ne-a dat o energie bună, ne-a obosit (în sensul bun). A fost exact ceea ce aveam nevoie la acel moment! La starea noastră de bine a contribuit și locația, Albania oferindu-ne exact ceea ce căutam – oameni fani, locuri interesante și un pic de aventura. În ultima zi, dimineața la 4:00, atunci când eram în drum spre aeroport, am plecat cu o alta imagine despre Albania, am plecat bucuroasă și împlinită că am descoperit această țară acum. Albania a venit ca un pasament minune. Tot ceea ce am văzut în puținele zile petrecute acolo și toate experiențele pe care le-am trăit au făcut ca vacanța în Albania să se numere printre preferatele mele.

Merită să mergi în Albania?

DA!DA!DAAAA! Încă o dată vreau să spun că merită. Albania merită din plin să fie explorată, să fie cunoscută, să fie simțită și trăită. Merită să fie următoarea ta destinație de vacanță. Albania are atât de multe de oferit: 500 km de coastă, plaje cu apă turcoaz (așa se spune), orașe-UNESCO, o capitală cu atmosferă tare faină, două lacuri, munți, un oraș port și multă istorie. Mi se pare că Albania are tot pachetul și că în ciuda acestui lucru si a faptului că e una dintre cele mai budget friendly destinații din Europa, inca e subapreciată, încă se află în umbra Croației.

Noi am plecat de acasa cu 0 așteptări, cu gândul că Tirana nu o să fie wow (nu știu cum și de ce, dar Sebi a crezut mult în Tirana). Și ne-am înșelat! Tirana a fost minunată, iar Albania ne-a susprins plăcut. Faptul că ne-a adus aminte de copilărie, de Romania anilor 90-2000, nu a fost deloc un lucru rău. Din contră, ăsta e farmecul Albaniei. Faptul ca e o țară în care încă trebuie să te bazezi pe oameni, în care încă m-ai găsești tarabe, iar biletul de autobus îl iei de la un controlor de bilete, că încă mai există oameni care vând cărți pe stradă, tineri și bătrâni care își petrec timpul liber prin parcuri, toate aceste lucruri fac ca Albania să fie o experiență. Oamenii sunt buni, zâmbăreți și bucuroși atunci când aud că vii din România, pentru ei sunt balcanici…avem ceva în comun. Nu toți vorbesc engleză, dar îți transmit o energie bună, o căldură pe care nu o găsești la popoarele din vest. Albania (cel putin locurile pe care noi le-am vizitat) e încă neatinsă de masele de turiști, la modul în care înca este autentică, iar lucru acesta ne-a plăcut cel mai mult.

Pentru toate momentele frumoase, Faleminderit Shqiperi! (Thank you, Albania!)


Citește și:

Articole recomandate

4 comentarii

  1. […] Acestea au fost cele mai interesante lucruri pe care noi le-am aflat despre Albania. Dacă te-am făcut curios și te gândești să îți planifici următoarea vacanță de vară în Albania, atunci te invit să citești câteva impresii sincere despre această țară. […]

  2. Superb! Albania e si pe lista mea, pacat ca nu exista zbor direct din Romania catre Tirana! 🙁 dar in viitor poate va fi

    1. Da, din pacate nu exista zboruri directe…dar nici o escala in Milano nu e prea rea, daca se lasa cu pizza si cappuccino 😀

  3. […] Merită să mergi în vacanță în Albania? – câteva opinii sincere […]

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *