Primele impresii despre Havana

Dacă m-ai fi întrebat acum câțiva ani ce știu despre Havana, ți-aș fi spus că nu foarte multe, ceva despre Fidel Castro, Havana Club, ape turcoaz și mașini colorate; dacă m-ai fi întrebat când o să vizitez Cuba, ți-aș fi spus că nu foarte curând, că nu are prioritate în topul meu cu must see places; dacă mă întrebi acum ce parere am despre Havana, ți-aș spune că e una dintre cele mai interesante destinații în care am ajuns și că am avut parte de cea mai intensă experiență de pana acum, una care m-a fascinat și intrigat în același timp. Havana e unică, diferită, colorată…senzațională!

Acum, în ciuda faptului că au trecut câteva săptămâni de când ne-am întors, încă simt că nu am digerat tot ceea ce am văzut, trăit și auzit acolo, motiv pentru care acest articol e scris încă la cald. Gândind în urmă la cele cinci zile petrecute în capitala Cubei, Havana, pot spune că am trecut prin toate stările posibile, am fost fascinați și socați in acelasi timp; ne-am lăsat cuceriți de plimbările cu mașinile colorate și vintage și am admirat arhitectura clădirilor renovate…am văzut și făcut tot ceea ce turiștii ar face. De celalată parte, am văzut și Havana localnicilor, cea în care străzile sunt murdare, iar casele arată ca după un bombardament, am văzut piețe în care carnea stătea în soare toată ziua, am văzut mașini vechi în adevăratul sens al cuvăntului, magazine goale de unde oamenii iși iau rația lunară de alimente, am văzut sărăcie și multă mizerie. Practic, am văzut două orașe care trăiesc într-unul singur: un oraș al turiștilor și unul al localnicilor.

Havana ne-a oferit o experiență pe care nu o vom uita curând!

Primele impresii despre Havana

Primul nostru contact cu Havana a fost imediat ce am pus piciorul în aeroport, într-o nebunie de nedescris. E posibil să ne fi părut chiar mai hotic din cauză că veneam după un zbor de 10 ore cu Air France, în care nu am putut dormi și în care am stat cu bagajele la picioare, deloc confortabil. A fost cel mai greu zbor de până acum! Oricum, după cele 10 ore, cea mai mare dorință a noastră era să ajungem la airbnb-ul nostru, să punem capul pe pernă și să dormim.

În aeroport, lucrurile au mers destul de repede, deși noi am avut impresia că am pierdut ore acolo, cred că în 30 minute eram deja plecați din aeroport. Primul lucru pe care l-am remarcat în aeroport a fost atitudinea deloc prietenoasă a angajaților și faptul că nu vorbeau engleză (am avut noi o întreagă aventură cu formularul albastru (despre care vă povestesc în articolul următor). Odată ieșiți din aeroport, am schimbat bani și am luat taxi spre apartamentul nostru.

Ajunși în Havana Vieja am avut impresia că suntem într-un film. Străzi înguste, mașini vechi, oameni care stăteau în fața casei, copii care alergau dintr-o parte in alta, muzica care parea că răsună de peste tot, un miel pe care cineva îl băga în mașina, totul parea că o scenă de film. Înca de atunci am simțit că Havana o să fie wow!

Tot atunci ne-am dat seama că în Havana serile sunt orice dar nu liniștite. Oamenii ascultă muzică, dansează, cântă, vorbesc, își petrec timpul afară, pentru că în interior nu ar avea ce face. Asta e modul în care viața decurge pe insula lor. Așa că nu te aștepta să ai parte de liniște, mai ales dacă alegi un apartament în Havana Vieja. Intre 3 și 7 dimineața lucrurile se mai liniștesc, excepție făcând cocoșii care susțin adevărate concerte. După 7 dimineața, piețele se pregătesc să primească legume și carne proaspate - prospețime pentru care nu aș băga mâna în foc, iar localnicele încep să atârne haine la balcon, să spele trotuarul din fața locuintei sau să se așeze la coada la pâine. Adevarata viață în Havana începe târziu, așa cum cred că e pe fiecare insula, după ora 10 atunci când se deschid puținele magazine și restaurante.

Havana e un oraș al contrastelor din toate punctele de vedere. Cele cinci piețe ale orașului, locuri turistice de altfel, sunt frumos renovate și găzduiesc cafenele și restaurante cu wifi - lucru care pentru locuitori e un lux. Tot aceste restaurante sunt cele care vând vită - un alt lux pentru localnici deoarece cubanzeilor le este interzis să mănânce vită - și alte porții de mâncare la prețuri de Europa, limonadă cu 3 dolari și mojito cu 5-6 dolari, acestea din urmă fiind și ele un lux. La polul opus există mici resturante (”restaurant e un pic cam mult spus”) care vând pizza, un aluat cu branza suc de roșii și mult ulei, la prețuri pentru localnici (în CUP), sandwichuri cu salam și sucuri naturale.

O portie de mancare la Resturant Sara
Un local de unde localnicii cumpara sandwichuri si pizza. Am mancat si noi pizza cu branza, salam si mult ulei. Pretul pentru o pizza mare e de 3 CUC.

Clădirile renovate și Capitolio cu al sau dom de aur care a cost 6 milioane de dolari sunt în antiteză cu locuințele lăsate în paragină ce par la un pas să se prăbușească; străzile frumos pavate în piatră cubică sunt în antiteză cu cele de pământ, pline de gropi și câini ai nimănui, iar mașinile folosite pentru tururi și care cred că sunt în oarecare măsură dețiunte de stat sunt la polul opus celor pe care localnicii de rând le conduc. Așa cum am spus, în Havana vezi două orașe într-unul singur.

Fiind născută în 96, nu am avut ghinonul să cunousc ce înseamnă să iei pâine pe cartelă, să stai la coada pentru orice, să vrei mai mult și să nu ai de unde. Aceste aspecte, pe care le cunosc din poveștile părinților, le-am văzut în Havana, unde oamenii stau la coadă pentru internet, pentru pâine, pentru sandwichuri, pentru orice. Am vazut magazine de unde se poate lua rația de mâncare, magazine goale la propiru, dar și magazine de unde poti cumpăra diverse alimente în peso converbile, în moneda turiștilor.

Am fost socați de puținul pe care îl au în magazine și de faptul că lucrurile pe care noi le considerăm normale, acolo nu există. Cubanezii au plantații de cacao, dar nu au ciocolată (nu îți poți imagina cât de fericite au fost gazdele noastre pentru dulciurile pe care le-au primit de la noi...fericiți până la lacrimi); nu au lapte, ci doar o pudră de lapte pentru bebeluși și copii; nu au pește proaspat, iar carnea de vita e doar pentru turiști, bolanvi și copii; în magazinele lor - mici magazine de cartier - găsești apă și sucuri locale; cubanezii - cei din Havana, în special - au probleme serioase cu apa din cauza conductelor vechi, motiv pentru care pe blocuri și în curțile oameni vezi butoaie cu apă care sunt umplute fie cu apă de ploaie, fie cu apă oferită de la Național Water Resources Institute, o instituție care se ocupă cu distribuirea rezervelor de apă ale Cubei.

In primele ore ale diminetii strazile sunt pline de astfel de masini care se ocupa de aporvizionarea cu apa a localnicilor. Am citit ca un metru cub de apa cost 1 CUP (0.04 USD)
Magazinele de unde localnicii cumpara mancare pe cartela

Cubanezii sunt niște oameni cel puțin interesanți. Nu știm cum e în restul Cubei, dar în Havana oamenii sunt veseli și oarecum relaxați. Ai impresia că tot ceea ce contează pentru ei e prezentul și ceea ce au în clipa aceea; sunt oameni curioși de turiști, vorbesc cu aceștia, oferă informații fără să ceară nimic în schimb, dau mâna cu tine și te mai și îmbrățișează câteodată. Așa sunt cubanezii ... Unii știu despre România și despre faptul că am fost ”socialiști” - foarte rar am auzit un cubanez să folosească termenul de comunism, iar mai toți localnicii ne-au asigurat că Havana e un oras sigur, că putem să ne plimbăm noaptea pe străzi, că nu există violenta. Și asta e adevărul, nu ne-am simțit nici măcar o secundă în pericol. Cubanezii sunt zâmbăreți, vorbesc cu tine în spaniolă, chiar daca vad că tu nu înțelegi, se uită la meciuri de footbal din Europa (chiar și noi am avut ocazia să vedem un meci într-un mic bar plin de localnici) și au muzica și dansul în sânge.

Seri in Plaza Vieja
Apus de soare in Havana

Din păcate, unii cubanezi te văd ca pe un sac de bani, ca pe un portofel ce trebuie golit, iar acest comportament ne-a lăsat un gust amar. Te taxează pentru orice, iar tu, ca turist, ai din start un alt preț, un preț pe care îl fac la fața locului, după cum simt ei nevoia. Cel mai bun exemplu e pizza din imagine. O astfel de pizza costă în jur de 0.60 cuc sau 15 cup, iar ca turist am plătit 1 cuc în prima seara și 1,5 cuc în a doua seara. Atunci când am zis că e prea mult și că prețul e 15 cup, vânzătoarea a început să se enerveze ... În același timp, la magazinul cu sucuri de lângă, vânzătorul nu a încercat să profite de pe seama noastră și ne-a oferit sucul la prețul lui normal, pentru localnici. Pentru că am întâlnit atât oameni faini cât și oameni mai puțin ok, nu vreau să generalizez și să îi bag pe cubanezi în vreo categorie sau alta.

Havana e departe de a fi perfectă, însă ar putea fi pe drumul cel bun. Faptul că e o țară deschisă turiștilor, că există o mică posibilitate pentru cubanezi să călătorească în Europa, o va ajuta mult. Bineînțeles că pentru un progres în adevăratul sens al cuvântului e nevoie de o schimbare radicală pe toate planurile, schimbare care se va produce la un moment dat. Sau cel puțin așa sper... Oricum, o țară atât de exotica și cu o istorie atât de interesantă ar putea fi o destinație turistică de top, un adevarat paradis pentru turiști și localnici deopotrivă. Noi ne-am făcut o promisiune, aceea ca în 2030 ne vom planifica o vacanță în care vom traversa Cuba de la un capăt la celălalt și în care vom putea vedea dacă în acei 10 ani s-au produs schimbări majore.

Havana ne-a oferit o călătorie în timp, fără să avem o mașină a timpului. A venit ca un pachet plin cu de toate, cu emoții și energie, cu lecții de istorie și cu șocuri peste șocuri. Ne-a fascinat tot ce am văzut acolo și am îmbrățișat acest oraș cu tot ceea ce el oferă, bun și rău. În Havana parcă timpul se dilată, iar preț de câteva momente am uitat în ce zi din săptămână suntem, nu am mai ținut cont de oră, ne-am bucurat de muzică și ritmuri latino, de concerte la 10 dimineața, am petrecut mai puțin timp online și mai mult timp în viața reală. În cele câteva zile petrecute în Cuba am cunoscut o altă lume, una în care timpul s-a oprit în loc și care pare a fi mai degrabă o scena de film decât un peisaj din viața reală a anului 2019.

Acestea au fost primele impresii ”la cald” despre Havana. Cu siguranță ar fi mult mai multe de povestit, mult mai multe întâmplări și trăiri, dar încă mai e nevoie ca lucururile să se așeze în mintea mea. Seria articolelor despre Cuba continuă!

Comments

  1. Raluca Anghel

    Wow, este amplu si detaliat articolul tau. Imi doresc si eu sa vizitez Havana, exact pentru partea această idilică. Cealaltă parte, a saraciei, este exact motivul pentru care nu e in fruntea listei de destinatii.

  2. Mirela Marin

    Am auzit aceleași lucruri despre Havana de la mai mulți prieteni: o lume a contrastelor, două orașe într-unul. Mi-a dat puțin de gândit și, exact cum spuneai, mi-a spus ca nu voi ajunge prea curând. Și totuși! Cred ca este o destinație fascinantă tocmai prin ceea ce este. M-ai luat cu tine prin lumile și locurile contrastante, iar la sfârșit am ajuns să-mi doresc să ajung. Who knows!
    Mulțumesc!

  3. Pingback: Ghid (practic) de călătorie pentru Havana (1) - viză, transport, cazare, monedă și internet | BORN to TRAVEL

  4. Pingback: Havana Food Tour - ce și unde mâncăm | BORN to TRAVEL

  5. Pingback: Despre costuri în Havana - cat de ieftină este de fapt Havana? | BORN to TRAVEL

  6. Oana M

    Pozele de aici sunt fenomenale, ca intotdeauna! <3
    Iar povestea despre Havana e super. M-ai facut sa-mi doresc sa ajung si eu acolo candva. Cel putin o parte din Havana e ca in piesa lui Camila Cabello. 😀

  7. Anaphielle

    Ce fain! Imi place mult! O impresie asemanatoare am avut cand am mers in Grecia. Mi s-a parut un loc al contrastelor. Zoua liniste si armonie… seara distractii, galagie si voie buna. Poate intr-o buna zi vom vizita si noi Cuba. Ai prezentat-o asa fain incat imi vine acum sa-mi iau zborul.

  8. Pingback: Havana Food Tour – Yummy!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *