Torino: bijuteria ascunsă a Italiei de Nord

Torino era de ceva timp pe lista noastră, însă nu a fost neapărat o prioritate. Acum câteva săptămâni ne-a apucat dorul de Italia și cum nu mai fusesem plecați de când ne-am întors din Statele Unite ale Americii am zis că e de-a dreptul necesar să pornim într-o excursie de weekend în Torino și să ne luam doza de Italia. De ce Torino? Pentru că ne doream să îl vizităm, mai mult Sebi mai puțin eu și pentru că se află la doar câteva ore de condus de noi. Planul nostru a fost mult mai amplu, ne doream să ajungem și în Annecy sau la Chamonix Mont Blanc, dar din cauza lipsei de timp a trebuit să ne mulțumim doar cu o zi jumătate în Torino.

Am fost destul de sceptică în privința acestui oraș, de aceea tot am insistat să mergem în Bologna, un alt oraș în care nu am reușit să ajungem, dar până la urmă am mers pe mâna lui Sebi. Cert este ca Torino mi-a depășit așteptările și, deși, plecasem de acasă cu ideea că nu o fi mare lucru și că oricum nu o să îmi placă, ajunși acolo am început cumva să văd cu alți ochi totul.

 Torino este un important oraș industrial în nord-vestul Italiei. Este situat pe malul stâng al râului Pad, avand o populație de 905.209 de locuitori și 1.700.000 în zona metropolitană,fiind totodata si cel mai mare oraș și capitala regiunii Piemont. Țin minte că auzisem de Torino cu 12 ani în urmă, în anul în care se organizasera Jocurile Olimpice de Iarnă. Pe vremea acea aveam doar vreo 10 ani, dar țin minte că auzeam la televizor lucruri legate de Torino.

Ce ne-a plăcut în Tornio?

  • în primul rând ne-a plăcut faptul că nu e un oraș turistic, sau nu la fel de turistic precum Milano (care fie vorba între noi nu ne-a plăcut niciodată)
  • este un oraș pur italienesc. Ar putea fi definiția perfectă pentru ceea ce însemană Italia, de la oameni, restaurante, clădiri, piețe, tarabe cu tot felul, trafic, etc)
  • zona de centru e chiar draguță, cu numeroase piețe, clădiri, straduțe pavate cu piatra cubică, biserici și statui.

Cum ajungem în Torino?

  • Nu știu de existența unor zboruri directe din Romania spre Torino, dar există foarte multe spre Milano. Distanța dintre Milano și Torino se poate parcurge cu trenul în aproximativ 2 ore, iar o călătorie costă cca 12 euro.
  • Dacă își planifici să mergi cu mașina trebuie să ai în vedere plata autostrăzii (Bergamo-Torino costă în jur de 20-25 de euro un drum) și problema parcărilor din oraș.

*Mai multe info pe trenitalia.com

Unde stăm în Torino?

În Torino găsești cazare pentru toate buzunarele, prețurile fiind mult mai accesibile decât în Milano. Noi am stat la Hotel Alpi Resort, iar pentru o noapte am plătit 60 de euro. Singurul lucru pentru care ți-aș recomanda acest hotel e poziția, fiind situat chiar în inima orașului, în rest celelalte aspecte lasă de dorit.

Noi apelăm tot timpul la booking.com deoarce au o o gamă diversificată de unități de cazare, la prețuri pentru fiecare buzunar. Dacă te pregătești să pleci în vacanță și încă nu ai rezervat hotelul, atunci folosește acest link și vei primi 15 euro înapoi după finalizarea sejurului.

În continuare, m-am gândit să îți povestesc câte ceva despre capitala Piemontului, precum și despre ceea ce am reușit noi să vedem în timpul petrecut acolo:

După unificarea Italiei, Torino a fost capitala Regatului Italiei între 1861 și 1865, după care aceasta a fost mutată pentru scurt timp la Florența și finalmente la Roma în 1870. Pierderea funcției de capitală a fost o lovitură dură la adresa orașului, care a trebuit să se reinventeze ca centru manufacturier și industrial.

Mole Antonelliana este de departe simbolul orașului Tornio. Sunt absolut convinsă că ai văzut măcar o poză cu acest turn. Construcția clădirii a început în 1863, imediat după unificarea Italiei, și a durat până în 1889. Aceasta a fost proiectată ca fiind o sinagogă, ulterior găzduind Muzeul Național de Cinematografie.

Denumirea de Mole Antonelliana provine de la numele arhitectului Alessandro Antonelli și de la ”mole”, care în italiană însemnă o ”ceva” de proporții monumentale.

Zona în care Torino se află a fost locuită încă din  vremurile antice de către un trib denimit Taurini. De-a lungul timpului această regiune s-a confruntat cu numeroase invazii, cele mai de seamă fiind: invazia lui Hannibal din 218 iHr, cucerirea de către Imperiul Roman din 82 iHr și, ulterior, anexarea de către francezi din 1802.

Palatul Regal din Torino a fost construit În secolul 16 fiind casa Familiei Regale Savoy. Ulterior, frumosul palat în stil baroc a fost modernizat, adăugându-se și o capelă care astăzi găzduiește Giugiul lui Iisus. Din 1946 palatul se află în posesia statului, acesta fiind transformat într-un muzeu. La sfarsitul anilor 90, Palatul Regal din Torino a devenit parte din Patrimonuil Mondial UNESCO.

Torino a fost locul în care s-a născut primul rege al Italiei, Vittorio Emanuele II de Savoy, precum și locul în care s-au născut numeroase personalități, dintre care cel mai cunoscut fiind Cavour, acesta militând pentru unificarea Italiei, devenind ulterior primul Prim Ministru al statului.

Ti-e mai mare dragul să te plimbi prin zona de centru, pe aleeile străjuite de arcade.  Se spune că în Torino există aproximativ 17 kilometri de porticuri. Aceste străduțe mi-au rămas în minte, iar de fiecare dată când o să mai văd astfel de locuri o să mă gândesc la Torino.

Când spun ciocolată italienească gândul îmi zboară direct la Venchi. Țin minte că în primele mele zile de Erasmus, în Padova, am trecut pe lângă o reprezentanță Venchi și ghici ce? Nu am plecat de acolo până nu mi-am luat praline de ciocolată din fiecare sortiment plus o înghețată, pentru ca nimic nu se compară cu gelatto.

Revenind la Torino, se spune, adesea, că este capitala ciocolatei întrucât aici își au originile faimoasa gianduja și delicioasa Nutella. Se spune ca gianduja, ciocolata cu alune de pădure, a luat naștere în urma embargoului englez din timpul războaielor napoleoniene asupra îngredientului de bază al ciocolatei, și anume cacaoa. În acea situație, ciocolatierii italieni au venit cu idea de a amesteca alunele de pădure, abundente în Piemont, în ciocolată, creând astfel mixul irezistibil cunoscut sub numele de gianduja.

Noi am tot avut tendința de a alerga dintr-o parte în alta, de a face și vedea cât mai multe locuri atunci când suntem plecați. După vacanța din SUA ne-am dat seama că trebuie sa o lăsăm mai moale, să ne bucurăm mai mult de un loc și să ne plimbăm fără grija că trebuie să fim în altă parte. De aceea, noi am ales să ne petrecem vineri seara, dar și prima parte a zilei de sâmbată în Torino, ca mai apoi să mergem seara spre Milano, iar duminică spre casa. Am dus o luptă interioară la început, pentru că eu îmi doream ca sâmbătă dimineața să ne trezim cu nooaptea-n cap și să mergem la Mont Blanc, dar mi-am dat seama că am făcut bine că am rămas în Torino și că am ales să ne relaxăm.

Practic, în tot timpul petrecut acolo, ne-am plimbat pe străduțe,prin piețe, am mâncat înghețată, ne-am plimbat din nou, am făcut poze, am mâncat prajituri, am dormit, etc.

Torino e genul de oraș care îți permite să te odihnesti chiar dacă îl vizitezi preț de o zi sau două, spre deosebire de Roma sau alte orașe italienești. Faptul că nu sunt turiști care să te calce în picioare, te face cumva să pari ”de al casei”, iar nouă asta ne-a plăcut cel mai mult.

Dacă vrei să mănânci tot felul de prăjituri, croissante, canolli sau alte dulciuri italienești își recomand să alegi un supermarket, în defavoarea unei cafenele care îți va vinde totul la supra preț. Noi așa am făcut. Am mers în Auchan să ne aprovizionăm cu biscuiți italienești și am trecut și pe la raftul cu prăjituri, de unde ne-am luat canolli, un croissant cu cremă chantilli și încă câteva mini prajiturele cu cocos. Au fost delicioase!!! Proaspete și gustoase. După ce le-am terminat, lucru care nu a durat foarte mult, mi-a părut rău ca nu ne-am luat mai multe, dar data viitoare o să știm cum stă treaba :))

Alte câteva locuri pe care le poți vedea în Torino:

  • Muzeul Egiptean
  • Muzeul Național de Cinematografie
  • Basilica Superga
  • Giulgiul din Torino
  • Grădinile Regale
  • Grădina Botanică
  • Stadionul Juventus
  • Muzeul FIAT

Vechea capitală a Italiei ne-a surprins într-un mod tare  plăcut și a reușit să ne ofere doza de Italia după care tânjeam atât de mult în ultimul timp. Nu e un oraș la fel de cunoscut precum Milano, sau la fel de turistic, dar are la fel de multe de oferit în materie de istorie, atracții turistice și atmosferă.

În drum spre casă am descoperit acest colț de rai, despre care trebuie neapărat să îți povestesc și să îți arăt câteva imagini. Am trecut de atâtea ori pe lângă el, se află la 30 de minute de mers cu mașina de casă și nici măcar o dată nu ne-am oprit să îl admirăm. Mare greșeală am făcut! De data aceasta, nu ne-a mai scăpat și astfel mica noastră excursie s-a încheiat cu acest peisaj:

Acesta este lacul Sufers situat la cațiva zeci de km de Chur-capitala cantonului Graubunden-Elveția.

În acest mod s-a desfășurat weekendul nostru cu iz italian. Dacă ți-a plăcut articolul nu uita să ne dai un like pe pagina de facebook BORN to Travel, unde postăm cele mai noi articole și oferte de călătorie, să te abonezi pe blog pentru a fi la curent cu toate postările noastre sau se ne dai un follow pe instagram pentru mai multe poze de călătorie. Până când voi posta un nou articol, îți droesc să ai parte numai de călătorii și experiențe inedite.

 

Îndrăznește să călătorești!

Hai alături de noi!
0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *